Promovarea unor politici economice protecţioniste

O economie naţională puternică nu poate fi clădită decât pe baze protecţioniste, care ar limita schimburile inechivalente cu străinătatea. Schimbul economic inechivalent cu străinătatea propagă acelaşi tip de relaţie inechivalentă între componentele interne ale economiei naţionale între diferitele categorii sociale, între industrie şi agricultură, între sat şi oraş. Pentru îndreptarea acestei situaţii propunem instituirea unui protecţionism real, care să cuprindă întreaga economie, nu numai interesele particulare ale unor producători şi comercianţi. Restabilirea echilibrului în raporturile cu străinătatea este simultană cu refacerea echilibrelor strategice din societate şi economie, prin creşterea eficienţei sociale a muncii şi a capitalului. Acest lucru se realizează prin restabilirea concordanţei dintre rentabilitate şi productivitate, prin aşezarea schimburilor dintre sat şi oraş, industrie şi agricultură, ţărănime şi populaţie urbană pe baze reciproc avantajoase, care fac posibilă creşterea gradului de civilizaţie rurală.[1]